tăinuitor

Romanian

Etymology

From tăinui +‎ -tor.

Adjective

tăinuitor m or n (feminine singular tăinuitoare, masculine plural tăinuitori, feminine and neuter plural tăinuitoare)

  1. concealing

Declension

Declension of tăinuitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite tăinuitor tăinuitoare tăinuitori tăinuitoare
definite tăinuitorul tăinuitoarea tăinuitorii tăinuitoarele
genitive-
dative 		indefinite tăinuitor tăinuitoare tăinuitori tăinuitoare
definite tăinuitorului tăinuitoarei tăinuitorilor tăinuitoarelor

Noun

tăinuitor m (plural tăinuitori)

  1. accessory, fence (a person who conceals a crime, a criminal, stolen goods, or contraband)
    Tăinuitorii trebuie să fie pedepsiți ca și făptașii.
    The accessories need to be punished as need the perpetrators.

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.