trăgător

Romanian

Etymology

From trage +‎ -tor.

Pronunciation

  • IPA(key): /trə.ɡəˈtor/

Noun

trăgător m (plural trăgători)

  1. firer, shooter; one who fires; marksman
  2. metal drawer

Declension

Declension of trăgător
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative trăgător trăgătorul trăgători trăgătorii
genitive-dative trăgător trăgătorului trăgători trăgătorilor
vocative trăgătorule trăgătorilor

Adjective

trăgător m or n (feminine singular trăgătoare, masculine plural trăgători, feminine and neuter plural trăgătoare)

  1. (of animals) drawing or pulling

Declension

Declension of trăgător
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite trăgător trăgătoare trăgători trăgătoare
definite trăgătorul trăgătoarea trăgătorii trăgătoarele
genitive-
dative 		indefinite trăgător trăgătoare trăgători trăgătoare
definite trăgătorului trăgătoarei trăgătorilor trăgătoarelor
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.