triplan

Dutch

Alternative forms

  • triplaan (rare)

Etymology

Borrowed from English triplane.

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈtri.plɑn/
  • Hyphenation: tri‧plan

Noun

triplan f (plural triplans)

  1. (uncommon) triplane
    Synonym: driedekker

Finnish

Noun

triplan

  1. genitive singular of tripla

Romanian

Etymology

Borrowed from French triplan.

Noun

triplan n (plural triplane)

  1. triplane

Declension

Declension of triplan
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative triplan triplanul triplane triplanele
genitive-dative triplan triplanului triplane triplanelor
vocative triplanule triplanelor

References

  • triplan in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Swedish

Etymology

tri- +‎ plan

Noun

triplan n

  1. triplane

Declension

Anagrams