troian
Romanian
Etymology 1
Noun
troian m (plural troieni)
Adjective
troian m or n (feminine singular troiană, masculine plural troieni, feminine and neuter plural troiene)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | troian | troianul | troieni | troienii | |
| genitive-dative | troian | troianului | troieni | troienilor | |
| vocative | troianule | troienilor | |||
Descendants
Etymology 2
Borrowed from Old Church Slavonic троꙗнъ (trojanŭ).
Noun
troian n (plural troiene)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | troian | troianul | troiene | troienele | |
| genitive-dative | troian | troianului | troiene | troienelor | |
| vocative | troianule | troienelor | |||