troieni

Romanian

Etymology

From troian.

Verb

a troieni (third-person singular present troienește, past participle troienit) 4th conjugation

  1. to get covered in snow

Conjugation

    conjugation of troieni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a troieni
gerund troienind
past participle troienit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present troienesc troienești troienește troienim troieniți troienesc
imperfect troieneam troieneai troienea troieneam troieneați troieneau
simple perfect troienii troieniși troieni troienirăm troienirăți troieniră
pluperfect troienisem troieniseși troienise troieniserăm troieniserăți troieniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să troienesc să troienești să troienească să troienim să troieniți să troienească
imperative — tu — — voi —
affirmative troienește troieniți
negative nu troieni nu troieniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.