uitat
Finnish
Verb
uitat
- second-person singular present indicative of uittaa
Anagrams
Romanian
Etymology
Past participle of uita.
Noun
uitat n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | uitat | uitatul |
| genitive-dative | uitat | uitatului |
| vocative | uitatule | |
Adjective
uitat m or n (feminine singular uitată, masculine plural uitați, feminine and neuter plural uitate)
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | uitat | uitată | uitați | uitate | |||
| definite | uitatul | uitata | uitații | uitatele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | uitat | uitate | uitați | uitate | |||
| definite | uitatului | uitatei | uitaților | uitatelor | ||||
Verb
uitat (past participle of uita)
- past participle of uita