urâți
Romanian
Etymology 1
Pronunciation
- IPA(key): [uˈrɨt͡sʲ]
Adjective
urâți m pl
- nominative/accusative masculine plural of urât
Etymology 2
Pronunciation
- IPA(key): [uˈrɨt͡sʲ]
Verb
urâți
- inflection of urî:
- second-person plural present indicative/subjunctive
- second-person plural imperative
Etymology 3
From urât.
Pronunciation
- IPA(key): [urɨˈt͡sʲ]
Verb
a urâți (third-person singular present urâțește, past participle urâțit) 4th conjugation
- to make ugly
Conjugation
conjugation of urâți (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a urâți | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urâțind | ||||||
| past participle | urâțit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urâțesc | urâțești | urâțește | urâțim | urâțiți | urâțesc | |
| imperfect | urâțeam | urâțeai | urâțea | urâțeam | urâțeați | urâțeau | |
| simple perfect | urâții | urâțiși | urâți | urâțirăm | urâțirăți | urâțiră | |
| pluperfect | urâțisem | urâțiseși | urâțise | urâțiserăm | urâțiserăți | urâțiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urâțesc | să urâțești | să urâțească | să urâțim | să urâțiți | să urâțească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urâțește | urâțiți | |||||
| negative | nu urâți | nu urâțiți | |||||