urăciune

See also: urâciune and urãciune

Romanian

Etymology

From ura +‎ -ăciune. Cf. also Latin ōrātiōnem, whence Romanian orație, possibly a doublet, was borrowed. Compare Aromanian urãciuni.

Noun

urăciune f (plural urăciuni) (obsolete)

  1. blessing
    Synonym: binecuvântare
    • c. 15th C., Voroneț Codex, folios 62v–63r; edited in Mariana Costinescu, editor, Codicele Voronețean, Bucharest: Minerva, 1981, pages 352–353:
      дїꙟрачелашиσосᲅᲂуе҆сᲂу, ᲂуръчюрилешиблъсᲅемᲂуⷧ҇
      Dintr-același rrostu iesu urăciurile și blăstemul.
      Out of the same mouth proceedeth blessing and cursing. (James 3:10)

Declension

Declension of urăciune
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative urăciune urăciunea urăciuni urăciunile
genitive-dative urăciuni urăciunii urăciuni urăciunilor
vocative urăciune, urăciuneo urăciunilor

See also

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.