urător
Romanian
Etymology
Noun
urător m (plural urători)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | urător | urătorul | urători | urătorii | |
| genitive-dative | urător | urătorului | urători | urătorilor | |
| vocative | urătorule | urătorilor | |||