urgenta

Romanian

Etymology

From urgent +‎ -a.

Verb

a urgenta (third-person singular present urgentează, past participle urgentat) 1st conjugation

  1. to expedite

Conjugation

    conjugation of urgenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a urgenta
gerund urgentând
past participle urgentat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present urgentez urgentezi urgentează urgentăm urgentați urgentează
imperfect urgentam urgentai urgenta urgentam urgentați urgentau
simple perfect urgentai urgentași urgentă urgentarăm urgentarăți urgentară
pluperfect urgentasem urgentaseși urgentase urgentaserăm urgentaserăți urgentaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să urgentez să urgentezi să urgenteze să urgentăm să urgentați să urgenteze
imperative — tu — — voi —
affirmative urgentează urgentați
negative nu urgenta nu urgentați
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.