urni
Romanian
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic оуринѫти (urinǫti).
Pronunciation
- IPA(key): /urˈni/
Verb
a urni (third-person singular present urnește, past participle urnit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of urni (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a urni | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | urnind | ||||||
| past participle | urnit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | urnesc | urnești | urnește | urnim | urniți | urnesc | |
| imperfect | urneam | urneai | urnea | urneam | urneați | urneau | |
| simple perfect | urnii | urniși | urni | urnirăm | urnirăți | urniră | |
| pluperfect | urnisem | urniseși | urnise | urniserăm | urniserăți | urniseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să urnesc | să urnești | să urnească | să urnim | să urniți | să urnească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | urnește | urniți | |||||
| negative | nu urni | nu urniți | |||||
Derived terms
References
- urni in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN