urnire
Romanian
Etymology
Noun
urnire f (plural urniri)
- starting movement
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | urnire | urnirea | urniri | urnirile | |
| genitive-dative | urniri | urnirii | urniri | urnirilor | |
| vocative | urnire, urnireo | urnirilor | |||
References
- urnire in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN