venitor

Latin

Verb

vēnītor

  1. second/third-person singular future passive imperative of vēneō

Romanian

Adjective

venitor m or n (feminine singular venitoare, masculine plural venitori, feminine and neuter plural venitoare)

  1. obsolete form of viitor

Declension

Declension of venitor
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative
indefinite venitor venitoare venitori venitoare
definite venitorul venitoarea venitorii venitoarele
genitive-
dative
indefinite venitor venitoare venitori venitoare
definite venitorului venitoarei venitorilor venitoarelor

References

  • venitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN