venitor
Latin
Verb
vēnītor
- second/third-person singular future passive imperative of vēneō
Romanian
Adjective
venitor m or n (feminine singular venitoare, masculine plural venitori, feminine and neuter plural venitoare)
- obsolete form of viitor
Declension
| singular | plural | |||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | neuter | feminine | masculine | neuter | feminine | |||
| nominative- accusative |
indefinite | venitor | venitoare | venitori | venitoare | |||
| definite | venitorul | venitoarea | venitorii | venitoarele | ||||
| genitive- dative |
indefinite | venitor | venitoare | venitori | venitoare | |||
| definite | venitorului | venitoarei | venitorilor | venitoarelor | ||||
References
- venitor in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN