vexare
Latin
Verb
vexāre
- inflection of vexō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
vexare f (plural vexări)
Declension
singular | plural | ||||
---|---|---|---|---|---|
indefinite | definite | indefinite | definite | ||
nominative-accusative | vexare | vexarea | vexări | vexările | |
genitive-dative | vexări | vexării | vexări | vexărilor | |
vocative | vexare, vexareo | vexărilor |