vinimeriu
Romanian
Etymology
Inherited from Latin vindemiārius, from vindemia.
Noun
vinimeriu n (uncountable)
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | vinimeriu | vinimeriuul |
| genitive-dative | vinimeriu | vinimeriuului |
| vocative | vinimeriuule | |
References
- vinimeriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN