vinimeriu

Romanian

Etymology

Inherited from Latin vindemiārius, from vindemia.

Noun

vinimeriu n (uncountable)

  1. September

Declension

Declension of vinimeriu
singular only indefinite definite
nominative-accusative vinimeriu vinimeriuul
genitive-dative vinimeriu vinimeriuului
vocative vinimeriuule

References

  • vinimeriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN