vinimeriu
Romanian
Etymology
Inherited from Latin vindemiārius, from vindemia.
Noun
vinimeriu n (uncountable)
Declension
singular only | indefinite | definite |
---|---|---|
nominative-accusative | vinimeriu | vinimeriuul |
genitive-dative | vinimeriu | vinimeriuului |
vocative | vinimeriuule |
References
- vinimeriu in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN