vituperare

See also: vituperaré

Italian

Etymology

From Latin vituperāre.

Pronunciation

  • IPA(key): /vi.tu.peˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: vi‧tu‧pe‧rà‧re

Verb

vituperàre (first-person singular present vitùpero, first-person singular past historic vituperài, past participle vituperàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to vituperate, to vilify

Conjugation

Further reading

  • vituperare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Anagrams

Latin

Verb

vituperāre

  1. inflection of vituperō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From vitupera +‎ -re.

Noun

vituperare f (plural vituperări)

  1. vilification

Declension

Declension of vituperare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vituperare vituperarea vituperări vituperările
genitive-dative vituperări vituperării vituperări vituperărilor
vocative vituperare, vituperareo vituperărilor

Spanish

Verb

vituperare

  1. first/third-person singular future subjunctive of vituperar