wiergþu

Old English

Alternative forms

  • wærgþu, wyrgþu, wirgþu, wirgþo

Etymology

From Proto-West Germanic *wargiþu. Equivalent to wierġan (to curse), wearg (criminal) +‎ -þu (abstract noun suffix).

Pronunciation

  • IPA(key): /ˈwi͜yrj.θu/, [ˈwi͜yrˠj.θu]

Noun

wierġþu f (West Saxon)

  1. curse
  2. condemnation
  3. punishment

Declension

Strong ō-stem:

singular plural
nominative wierġþu wierġþa, wierġþe
accusative wierġþe wierġþa, wierġþe
genitive wierġþe wierġþa
dative wierġþe wierġþum

Synonyms