wintertid
Old English
Etymology
Pronunciation
- IPA(key): /ˈwin.terˌtiːd/
Noun
wintertīd f
Declension
Strong i-stem:
| singular | plural | |
|---|---|---|
| nominative | wintertīd | wintertīde, wintertīda |
| accusative | wintertīd, wintertīde | wintertīde, wintertīda |
| genitive | wintertīde | wintertīda |
| dative | wintertīde | wintertīdum |
References
- Joseph Bosworth, T. Northcote Toller (1898) “WINTERTĪD”, in An Anglo-Saxon Dictionary, second edition, Oxford: Oxford University Press.