zvoni

Romanian

Etymology

From zvon +‎ -i.

Verb

a zvoni (third-person singular present zvonește, past participle zvonit) 4th conjugation

  1. to rumor, to gossip

Conjugation

    conjugation of zvoni (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a zvoni
gerund zvonind
past participle zvonit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present zvonesc zvonești zvonește zvonim zvoniți zvonesc
imperfect zvoneam zvoneai zvonea zvoneam zvoneați zvoneau
simple perfect zvonii zvoniși zvoni zvonirăm zvonirăți zvoniră
pluperfect zvonisem zvoniseși zvonise zvoniserăm zvoniserăți zvoniseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să zvonesc să zvonești să zvonească să zvonim să zvoniți să zvonească
imperative — tu — — voi —
affirmative zvonește zvoniți
negative nu zvoni nu zvoniți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.