îi merge gura
Romanian
Etymology
Literally, “for one’s mouth to go”.
Verb
a îi merge gura (third-person singular present îi merge gura, past participle i-a mers gura, third-person subjunctive îi meargă gura) 3rd conjugation
- (informal) to run one's mouth (talk a lot) [with dative possessive]
- 1972, Marin Preda, chapter 12, in Marele singuratic [The great loner], Bucharest: Cartea Românească:
- Mi-aduc aminte că nea Matei, un prieten al lui tata, avea o muiere... Uite-așa îi mergea gura când veneau și pe la bărbatul ei în casă oameni.
- I recall old man Matei, a friend of dad’s, had a woman… She would run her mouth just like that when people would come over to her husband’s house.
Usage notes
Often paired with suggestive similes:
- a îi merge gura ca o moară stricată (literally “for one’s mouth to go like a broken mill”)
- a îi merge gura ca melița (literally “for one’s mouth to go like a grinder”)
- a îi merge gura ca pupăza (literally “for one’s mouth to go like a hoopoe”)
Synonyms
- da din gură
Further reading
- “gură”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025