îmbunătură
Romanian
Etymology
Noun
îmbunătură f (plural îmbunături)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | îmbunătură | îmbunătura | îmbunături | îmbunăturile | |
| genitive-dative | îmbunături | îmbunăturii | îmbunături | îmbunăturilor | |
| vocative | îmbunătură, îmbunăturo | îmbunăturilor | |||