însufleți

Romanian

Etymology

From în- +‎ suflet +‎ -i.

Verb

a însufleți (third-person singular present însuflețește, past participle însuflețit) 4th conjugation

  1. to animate, enliven

Conjugation

    conjugation of însufleți (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a însufleți
gerund însuflețind
past participle însuflețit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present însuflețesc însuflețești însuflețește însuflețim însuflețiți însuflețesc
imperfect însuflețeam însuflețeai însuflețea însuflețeam însuflețeați însuflețeau
simple perfect însufleții însuflețiși însufleți însuflețirăm însuflețirăți însuflețiră
pluperfect însuflețisem însuflețiseși însuflețise însuflețiserăm însuflețiserăți însuflețiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să însuflețesc să însuflețești să însuflețească să însuflețim să însuflețiți să însuflețească
imperative — tu — — voi —
affirmative însuflețește însuflețiți
negative nu însufleți nu însuflețiți

Derived terms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.