întrunire
Romanian
Etymology
Noun
întrunire f (plural întruniri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | întrunire | întrunirea | întruniri | întrunirile | |
| genitive-dative | întruniri | întrunirii | întruniri | întrunirilor | |
| vocative | întrunire, întrunireo | întrunirilor | |||