învăța
Romanian
Etymology
From a Vulgar Latin *invitiāre, a variant of *vitiāre (“accustom, habituate, familiarize”), or formed from in- + Latin vitium (“vice”). Compare Aromanian anvets, nvets, anvitsari, Istro-Romanian ănmeţå, Italian avvezzare, invezzare, Spanish avezar, vezar, Portuguese vezar, Occitan envezar, Old French envoisier, Catalan avesar, Albanian mësoj.
Pronunciation
- IPA(key): /ɨn.vəˈtsa/
Audio: (file) Audio: (file) - Rhymes: -a
- Hyphenation: în‧vă‧ța
Verb
a învăța (third-person singular present învață, past participle învățat, third-person subjunctive învețe) 1st conjugation
- (ambitransitive) to learn
- a învăța carte ― to learn reading and writing
- (intransitive) to study (prepare oneself for an educational task) [with pentru ‘an occasion’ or la ‘a subject’]
- Nu e nimeni afară, toți învață pentru examen.
- There is nobody outside, everyone is studying for the exam.
- Chiar când nu am învățat la istorie, am avut un test surpriză.
- Right when I didn’t study in History, we received a pop quiz.
- (ditransitive) to teach [with direct object ‘whom’ and direct object ‘what’]
- a învăța pe cineva carte
- to teach someone reading and writing
- (transitive) to accustom [with cu ‘to’]
- (reflexive) to become accustomed, get used [with cu ‘to’]
- (reflexive) to acquire a habit of one’s own invention [with subjunctive clause]
- Câinii maidanezi s-au învățat să aștepte mâncare în spatele restaurantului.
- The stray dogs learned to wait for food behind the restaurant.
- (reflexive, informal) synonym of se învăța minte (“to learn one’s lesson”)
- (ambitransitive, obsolete) to proselytise, preach
- (transitive, obsolete) to order, rule [with direct object ‘a ruling, a punishment’ or direct object ‘the one who carries out the order’; or with clause]
Conjugation
conjugation of învăța (first conjugation, no infix)
infinitive | a învăța | ||||||
---|---|---|---|---|---|---|---|
gerund | învățând | ||||||
past participle | învățat | ||||||
number | singular | plural | |||||
person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | învăț | înveți | învață | învățăm | învățați | învață | |
imperfect | învățam | învățai | învăța | învățam | învățați | învățau | |
simple perfect | învățai | învățași | învăță | învățarăm | învățarăți | învățară | |
pluperfect | învățasem | învățaseși | învățase | învățaserăm | învățaserăți | învățaseră | |
subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
present | să învăț | să înveți | să învețe | să învățăm | să învățați | să învețe | |
imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
affirmative | învață | învățați | |||||
negative | nu învăța | nu învățați |
Derived terms
Further reading
- “învăța”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025