învățat

Romanian

Etymology

From învăța +‎ -at.

Pronunciation

  • IPA(key): /ɨn.vəˈt͡sat/
  • Rhymes: -at
  • Hyphenation: în‧vă‧țat

Participle

învățat

  1. past participle of învăța

Adjective

învățat m or n (feminine singular învățată, masculine plural învățați, feminine and neuter plural învățate)

  1. (now literary) learned, cultured, erudite, scholarly
  2. accustomed (to something)

Declension

Declension of învățat
singular plural
masculine neuter feminine masculine neuter feminine
nominative-
accusative 		indefinite învățat învățată învățați învățate
definite învățatul învățata învățații învățatele
genitive-
dative 		indefinite învățat învățate învățați învățate
definite învățatului învățatei învățaților învățatelor

Noun

învățat m (plural învățați)

  1. (now literary) scholar

Declension

Declension of învățat
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative învățat învățatul învățați învățații
genitive-dative învățat învățatului învățați învățaților
vocative învățatule învățaților

Further reading

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.