șfichiui

Romanian

Etymology

From șfichi +‎ -ui.

Verb

a șfichiui (third-person singular present șfichiuiește, past participle șfichiuit) 4th conjugation

  1. to whip
    Synonyms: biciui, sfârcui

Conjugation

    conjugation of șfichiui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a șfichiui
gerund șfichiuind
past participle șfichiuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present șfichiuiesc șfichiuiești șfichiuiește șfichiuim șfichiuiți șfichiuiesc
imperfect șfichiuiam șfichiuiai șfichiuia șfichiuiam șfichiuiați șfichiuiau
simple perfect șfichiuii șfichiuiși șfichiui șfichiuirăm șfichiuirăți șfichiuiră
pluperfect șfichiuisem șfichiuiseși șfichiuise șfichiuiserăm șfichiuiserăți șfichiuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să șfichiuiesc să șfichiuiești să șfichiuiască să șfichiuim să șfichiuiți să șfichiuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative șfichiuiește șfichiuiți
negative nu șfichiui nu șfichiuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.