biciui

Romanian

Etymology

From bici +‎ -ui.

Verb

a biciui (third-person singular present biciuiește, past participle biciuit) 4th conjugation

  1. to whip
    Synonyms: șfichiui, sfârcui

Conjugation

    conjugation of biciui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a biciui
gerund biciuind
past participle biciuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present biciuiesc biciuiești biciuiește biciuim biciuiți biciuiesc
imperfect biciuiam biciuiai biciuia biciuiam biciuiați biciuiau
simple perfect biciuii biciuiși biciui biciuirăm biciuirăți biciuiră
pluperfect biciuisem biciuiseși biciuise biciuiserăm biciuiserăți biciuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să biciuiesc să biciuiești să biciuiască să biciuim să biciuiți să biciuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative biciuiește biciuiți
negative nu biciui nu biciuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.