إثم
Arabic
Etymology
| Root |
|---|
| ء ث م (ʔ ṯ m) |
| 3 terms |
Cognate with Hebrew אשמה (ʾašma), but compare Persian خشم.
Pronunciation
Noun
إِثْم • (ʔiṯm) m (plural آثَام (ʔāṯām))
Declension
| singular | basic singular triptote | ||
|---|---|---|---|
| indefinite | definite | construct | |
| informal | إِثْم ʔiṯm |
الْإِثْم al-ʔiṯm |
إِثْم ʔiṯm |
| nominative | إِثْمٌ ʔiṯmun |
الْإِثْمُ al-ʔiṯmu |
إِثْمُ ʔiṯmu |
| accusative | إِثْمًا ʔiṯman |
الْإِثْمَ al-ʔiṯma |
إِثْمَ ʔiṯma |
| genitive | إِثْمٍ ʔiṯmin |
الْإِثْمِ al-ʔiṯmi |
إِثْمِ ʔiṯmi |
| dual | indefinite | definite | construct |
| informal | إِثْمَيْن ʔiṯmayn |
الْإِثْمَيْن al-ʔiṯmayn |
إِثْمَيْ ʔiṯmay |
| nominative | إِثْمَانِ ʔiṯmāni |
الْإِثْمَانِ al-ʔiṯmāni |
إِثْمَا ʔiṯmā |
| accusative | إِثْمَيْنِ ʔiṯmayni |
الْإِثْمَيْنِ al-ʔiṯmayni |
إِثْمَيْ ʔiṯmay |
| genitive | إِثْمَيْنِ ʔiṯmayni |
الْإِثْمَيْنِ al-ʔiṯmayni |
إِثْمَيْ ʔiṯmay |
| plural | basic broken plural triptote | ||
| indefinite | definite | construct | |
| informal | آثَام ʔāṯām |
الْآثَام al-ʔāṯām |
آثَام ʔāṯām |
| nominative | آثَامٌ ʔāṯāmun |
الْآثَامُ al-ʔāṯāmu |
آثَامُ ʔāṯāmu |
| accusative | آثَامًا ʔāṯāman |
الْآثَامَ al-ʔāṯāma |
آثَامَ ʔāṯāma |
| genitive | آثَامٍ ʔāṯāmin |
الْآثَامِ al-ʔāṯāmi |
آثَامِ ʔāṯāmi |
Descendants
- → English: ithm