aventurare

See also: aventuraré

Romanian

Etymology

From aventura +‎ -re.

Noun

aventurare f (plural aventurări)

  1. endangerment

Declension

Declension of aventurare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative aventurare aventurarea aventurări aventurările
genitive-dative aventurări aventurării aventurări aventurărilor
vocative aventurare, aventurareo aventurărilor

References

  • aventurare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Verb

aventurare

  1. first/third-person singular future subjunctive of aventurar
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.