belluinus
Latin
Alternative forms
Etymology
From bellua (“beast”) + -īnus.
Pronunciation
- (Classical Latin) IPA(key): [beːl.luˈiː.nʊs]
- (modern Italianate Ecclesiastical) IPA(key): [bel.luˈiː.nus]
Adjective
bēlluīnus (feminine bēlluīna, neuter bēlluīnum); first/second-declension adjective
Declension
First/second-declension adjective.
| singular | plural | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| masculine | feminine | neuter | masculine | feminine | neuter | ||
| nominative | bēlluīnus | bēlluīna | bēlluīnum | bēlluīnī | bēlluīnae | bēlluīna | |
| genitive | bēlluīnī | bēlluīnae | bēlluīnī | bēlluīnōrum | bēlluīnārum | bēlluīnōrum | |
| dative | bēlluīnō | bēlluīnae | bēlluīnō | bēlluīnīs | |||
| accusative | bēlluīnum | bēlluīnam | bēlluīnum | bēlluīnōs | bēlluīnās | bēlluīna | |
| ablative | bēlluīnō | bēlluīnā | bēlluīnō | bēlluīnīs | |||
| vocative | bēlluīne | bēlluīna | bēlluīnum | bēlluīnī | bēlluīnae | bēlluīna | |
Descendants
- English: belluine