caraulă
Romanian
Etymology
Ultimately from Middle Mongol ᠬᠠᠷᠠᠭᠤᠯ (qaraɣul).
Noun
caraulă f (plural caraule)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | caraulă | caraula | caraule | caraulele | |
| genitive-dative | caraule | caraulei | caraule | caraulelor | |
| vocative | caraulă, caraulo | caraulelor | |||