ceambur

Romanian

Etymology

Borrowed from Ottoman Turkish چاپول (çapul).

Noun

ceambur n (plural ceambururi)

  1. group of Tatar marauders sent to plunder

Declension

Declension of ceambur
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative ceambur ceamburul ceambururi ceambururile
genitive-dative ceambur ceamburului ceambururi ceambururilor
vocative ceamburule ceambururilor

References

  • ceambur in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN