ceambur
Romanian
Etymology
Borrowed from Ottoman Turkish چاپول (çapul).
Noun
ceambur n (plural ceambururi)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceambur | ceamburul | ceambururi | ceambururile | |
| genitive-dative | ceambur | ceamburului | ceambururi | ceambururilor | |
| vocative | ceamburule | ceambururilor | |||
References
- ceambur in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN