ceasornicar
Romanian
Etymology
From ceasornic (“timepiece”) + -ar.
Pronunciation
- IPA(key): [t͡ʃe̯a.sor.niˈkar]
Noun
ceasornicar m (plural ceasornicari)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | ceasornicar | ceasornicarul | ceasornicari | ceasornicarii | |
| genitive-dative | ceasornicar | ceasornicarului | ceasornicari | ceasornicarilor | |
| vocative | ceasornicarule | ceasornicarilor | |||
Derived terms
Related terms
References
- “ceasornicar”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025