condimenta

See also: condimentá

Catalan

Verb

condimenta

  1. inflection of condimentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Galician

Verb

condimenta

  1. inflection of condimentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Latin

Noun

condīmenta n

  1. nominative/accusative/vocative plural of condīmentum

Portuguese

Verb

condimenta

  1. inflection of condimentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative

Romanian

Etymology

From condiment +‎ -a.

Verb

a condimenta (third-person singular present condimentează, past participle condimentat) 1st conjugation

  1. to spice

Conjugation

    conjugation of condimenta (first conjugation, -ez- infix)
infinitive a condimenta
gerund condimentând
past participle condimentat
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present condimentez condimentezi condimentează condimentăm condimentați condimentează
imperfect condimentam condimentai condimenta condimentam condimentați condimentau
simple perfect condimentai condimentași condimentă condimentarăm condimentarăți condimentară
pluperfect condimentasem condimentaseși condimentase condimentaserăm condimentaserăți condimentaseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să condimentez să condimentezi să condimenteze să condimentăm să condimentați să condimenteze
imperative — tu — — voi —
affirmative condimentează condimentați
negative nu condimenta nu condimentați

Spanish

Verb

condimenta

  1. inflection of condimentar:
    1. third-person singular present indicative
    2. second-person singular imperative
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.