consolare

See also: consolaré

Italian

Pronunciation

  • IPA(key): /kon.soˈla.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: con‧so‧là‧re

Etymology 1

From console (consul) +‎ -are.

Adjective

consolare m or f (plural consolari)

  1. consular

Etymology 2

From Latin cōnsōlārī.

Verb

consolàre (first-person singular present consólo, first-person singular past historic consolài, past participle consolàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to console, comfort
Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

cōnsōlāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of cōnsōlor
  2. inflection of cōnsōlō:
    1. second-person singular present passive indicative/imperative
    2. present active infinitive

Romanian

Etymology

From consola +‎ -re.

Noun

consolare f (plural consolări)

  1. consolation

Declension

Declension of consolare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative consolare consolarea consolări consolările
genitive-dative consolări consolării consolări consolărilor
vocative consolare, consolareo consolărilor

Spanish

Verb

consolare

  1. first/third-person singular future subjunctive of consolar