deznădăjdui

Romanian

Etymology

From dez- +‎ nădăjdui.

Verb

a deznădăjdui (third-person singular present deznădăjduiește, past participle deznădăjduit) 4th conjugation

  1. to despair

Conjugation

    conjugation of deznădăjdui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a deznădăjdui
gerund deznădăjduind
past participle deznădăjduit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present deznădăjduiesc deznădăjduiești deznădăjduiește deznădăjduim deznădăjduiți deznădăjduiesc
imperfect deznădăjduiam deznădăjduiai deznădăjduia deznădăjduiam deznădăjduiați deznădăjduiau
simple perfect deznădăjduii deznădăjduiși deznădăjdui deznădăjduirăm deznădăjduirăți deznădăjduiră
pluperfect deznădăjduisem deznădăjduiseși deznădăjduise deznădăjduiserăm deznădăjduiserăți deznădăjduiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să deznădăjduiesc să deznădăjduiești să deznădăjduiască să deznădăjduim să deznădăjduiți să deznădăjduiască
imperative — tu — — voi —
affirmative deznădăjduiește deznădăjduiți
negative nu deznădăjdui nu deznădăjduiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.