forare

See also: förare

Italian

Etymology

From Latin forāre, infinitive of forō.

Pronunciation

  • IPA(key): /foˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: fo‧rà‧re

Verb

foràre (first-person singular present fòro or (traditional) fóro[1], first-person singular past historic forài, past participle foràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to pierce, puncture
  2. (transitive) to punch a hole in

Conjugation

References

  1. ^ foro in Luciano Canepari, Dizionario di Pronuncia Italiana (DiPI)

Anagrams

Latin

Verb

forāre

  1. inflection of forō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From fora +‎ -re.

Noun

forare f (plural forări)

  1. drilling

Declension

Declension of forare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative forare forarea forări forările
genitive-dative forări forării forări forărilor
vocative forare, forareo forărilor

References

  • forare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN