ianuarie
Latin
Adjective
iānuārie
- vocative masculine singular of iānuārius
Romanian
Alternative forms
- ianuar — dated or poetic
Etymology
Borrowed from Old Church Slavonic иꙗноуарии (ijanuarii), from Byzantine Greek Ιανουάριος (Ianouários), from Latin (mensis) Iānuārius. Doublet of gerar and ghenar. First attested in 1950.
Pronunciation
- IPA(key): (most common) /jaˈnwa.rje/, /jaˈnwa.ri.e/, (prescribed but uncommon) /ja.nuˈa.ri.e/, (also common) /ˈja.nwa.rje/
Audio: (file) - Rhymes: -arie, -arje, -anuarje
- Hyphenation: ia‧nu‧a‧ri‧e
Noun
ianuarie m (uncountable)
Usage notes
The definite form ianuariele is proscribed.
Declension
| singular only | indefinite | definite |
|---|---|---|
| nominative-accusative | ianuarie | ianuariele |
| genitive-dative | ianuarie | ianuarie |
Synonyms
See also
References
- “ianuarie”, in DEX online—Dicționare ale limbii române (Dictionaries of the Romanian language) (in Romanian), 2004–2025