lamentare

See also: lamentaré

Italian

Etymology

From Latin lāmentārī (to lament).

Pronunciation

  • IPA(key): /la.menˈta.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: la‧men‧tà‧re

Verb

lamentàre (first-person singular present laménto, first-person singular past historic lamentài, past participle lamentàto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to lament

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

lāmentāre

  1. inflection of lāmentō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Verb

lāmentāre

  1. second-person singular present active imperative/indicative of lāmentor

Romanian

Etymology

From lamenta +‎ -re.

Noun

lamentare f (plural lamentări)

  1. lament

Declension

Declension of lamentare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative lamentare lamentarea lamentări lamentările
genitive-dative lamentări lamentării lamentări lamentărilor
vocative lamentare, lamentareo lamentărilor

Spanish

Verb

lamentare

  1. first/third-person singular future subjunctive of lamentar