leþ
Old Swedish
Etymology
From Old Norse leið, from Proto-Germanic *laidō.
Noun
lēþ f
Declension
Declension of leþ (strong ō-stem)
| masculine | singular | plural | ||
|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | |
| nominative | lēþ | lēþin | lēþar | lēþarnar, lēþanar |
| accusative | lēþ | lēþina | lēþar | lēþarnar, lēþanar |
| dative | lēþ, lēþo | lēþinni, lēþinne | lēþum, lēþom | lēþumin, lēþomen |
| genitive | lēþar | lēþarinnar | lēþa | lēþanna |
Descendants
- Swedish: led