Romanian
Etymology
Borrowed from French orbite.
Noun
orbită f (plural orbite)
- orbit (circular or elliptical path of one object around another)
- eye socket, orbit
- Synonym: găvan
Declension
Declension of orbită
|
|
singular
|
|
plural
|
|
|
indefinite
|
definite
|
indefinite
|
definite
|
| nominative-accusative
|
orbită
|
orbita
|
orbite
|
orbitele
|
| genitive-dative
|
orbite
|
orbitei
|
orbite
|
orbitelor
|
| vocative
|
orbită, orbito
|
orbitelor
|