perpetrare

See also: perpetraré

Italian

Etymology

From Latin perpetrāre (to carry through, accomplish; to commit, perpetrate).

Pronunciation

  • IPA(key): /per.peˈtra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: per‧pe‧trà‧re

Verb

perpetràre (first-person singular present pèrpetro, first-person singular past historic perpetrài, past participle perpetràto, auxiliary avére)

  1. (transitive) to commit, perpetrate

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

perpetrāre

  1. inflection of perpetrō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From perpetra +‎ -re.

Noun

perpetrare f (plural perpetrări)

  1. perpetration

Declension

Declension of perpetrare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative perpetrare perpetrarea perpetrări perpetrările
genitive-dative perpetrări perpetrării perpetrări perpetrărilor
vocative perpetrare, perpetrareo perpetrărilor

Spanish

Verb

perpetrare

  1. first/third-person singular future subjunctive of perpetrar