răpi
Romanian
Etymology
Inherited from Vulgar Latin *rapīre, from Latin rapere, from Proto-Italic *rapiō, from Proto-Indo-European *h₁rp-i-, from *h₁rep- (“to snatch”).
Pronunciation
- IPA(key): [rəˈpi]
Verb
a răpi (third-person singular present răpește, past participle răpit) 4th conjugation
Conjugation
conjugation of răpi (fourth conjugation, -esc- infix)
| infinitive | a răpi | ||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|
| gerund | răpind | ||||||
| past participle | răpit | ||||||
| number | singular | plural | |||||
| person | 1st person | 2nd person | 3rd person | 1st person | 2nd person | 3rd person | |
| indicative | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | răpesc | răpești | răpește | răpim | răpiți | răpesc | |
| imperfect | răpeam | răpeai | răpea | răpeam | răpeați | răpeau | |
| simple perfect | răpii | răpiși | răpi | răpirăm | răpirăți | răpiră | |
| pluperfect | răpisem | răpiseși | răpise | răpiserăm | răpiserăți | răpiseră | |
| subjunctive | eu | tu | el/ea | noi | voi | ei/ele | |
| present | să răpesc | să răpești | să răpească | să răpim | să răpiți | să răpească | |
| imperative | — | tu | — | — | voi | — | |
| affirmative | răpește | răpiți | |||||
| negative | nu răpi | nu răpiți | |||||