răsură
Romanian
Etymology 1
From ras, past participle of rade + -ură or from Latin rāsūra.
Noun
răsură f (plural răsuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răsură | răsura | răsuri | răsurile | |
| genitive-dative | răsuri | răsurii | răsuri | răsurilor | |
| vocative | răsură, răsuro | răsurilor | |||
Etymology 2
Either from the same root as the above or from Latin rosula.
Noun
răsură f (plural răsuri)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | răsură | răsura | răsuri | răsurile | |
| genitive-dative | răsuri | răsurii | răsuri | răsurilor | |
| vocative | răsură, răsuro | răsurilor | |||