regulă
Romanian
Etymology
Borrowed from Latin rēgula. Doublet of riglă.
Pronunciation
- IPA(key): /ˈre.ɡu.lə/
Audio: (file)
Noun
regulă f (plural reguli)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | regulă | regula | reguli | regulile | |
| genitive-dative | reguli | regulii | reguli | regulilor | |
| vocative | regulă, regulo | regulilor | |||
Derived terms
- în regulă