saturare
Italian
Etymology
Borrowed from Latin saturāre. Cf. also satollare.
Pronunciation
- IPA(key): /sa.tuˈra.re/
- Rhymes: -are
- Hyphenation: sa‧tu‧rà‧re
Verb
saturàre (first-person singular present sàturo, first-person singular past historic saturài, past participle saturàto, auxiliary avére)
Conjugation
Conjugation of saturàre (-are) (See Appendix:Italian verbs)
Related terms
Anagrams
Latin
Verb
saturāre
- inflection of saturō:
- present active infinitive
- second-person singular present passive imperative/indicative
Romanian
Etymology
Noun
saturare f (plural saturări)
Declension
| singular | plural | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| indefinite | definite | indefinite | definite | ||
| nominative-accusative | saturare | saturarea | saturări | saturările | |
| genitive-dative | saturări | saturării | saturări | saturărilor | |
| vocative | saturare, saturareo | saturărilor | |||
Spanish
Verb
saturare
- first/third-person singular future subjunctive of saturar