saturare

See also: saturaré and săturare

Italian

Etymology

Borrowed from Latin saturāre. Cf. also satollare.

Pronunciation

  • IPA(key): /sa.tuˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: sa‧tu‧rà‧re

Verb

saturàre (first-person singular present sàturo, first-person singular past historic saturài, past participle saturàto, auxiliary avére)

  1. (transitive, also chemistry) to saturate

Conjugation

Anagrams

Latin

Verb

saturāre

  1. inflection of saturō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From satura +‎ -re.

Noun

saturare f (plural saturări)

  1. saturation

Declension

Declension of saturare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative saturare saturarea saturări saturările
genitive-dative saturări saturării saturări saturărilor
vocative saturare, saturareo saturărilor

Spanish

Verb

saturare

  1. first/third-person singular future subjunctive of saturar