schingiui

Romanian

Etymology

From schingi +‎ -ui.

Verb

a schingiui (third-person singular present schingiuește, past participle schingiuit) 4th conjugation

  1. to torture

Conjugation

    conjugation of schingiui (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a schingiui
gerund schingiuind
past participle schingiuit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present schingiuiesc schingiuiești schingiuiește schingiuim schingiuiți schingiuiesc
imperfect schingiuiam schingiuiai schingiuia schingiuiam schingiuiați schingiuiau
simple perfect schingiuii schingiuiși schingiui schingiuirăm schingiuirăți schingiuiră
pluperfect schingiuisem schingiuiseși schingiuise schingiuiserăm schingiuiserăți schingiuiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să schingiuiesc să schingiuiești să schingiuiască să schingiuim să schingiuiți să schingiuiască
imperative — tu — — voi —
affirmative schingiuiește schingiuiți
negative nu schingiui nu schingiuiți
This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.