vallfärd

Swedish

Etymology

Likely blend of vallfart +‎ färd. First attested in 1772.

Noun

vallfärd c

  1. pilgrimage

Declension

Declension of vallfärd
nominative genitive
singular indefinite vallfärd vallfärds
definite vallfärden vallfärdens
plural indefinite vallfärder vallfärders
definite vallfärderna vallfärdernas

Further reading