vulnerare

See also: vulneraré

Italian

Etymology

Borrowed from Latin vulnerāre (to wound, injure), derived from vulnus (wound).

Pronunciation

  • IPA(key): /vul.neˈra.re/
  • Rhymes: -are
  • Hyphenation: vul‧ne‧rà‧re

Verb

vulneràre (first-person singular present vùlnero, first-person singular past historic vulnerài, past participle vulneràto, auxiliary avére) (transitive, literary)

  1. to wound, to injure
    Synonym: ferire
  2. (figurative) to infringe, to violate
    Synonym: ledere

Conjugation

Further reading

  • vulnerare in Treccani.it – Vocabolario Treccani on line, Istituto dell'Enciclopedia Italiana

Latin

Verb

vulnerāre

  1. inflection of vulnerō:
    1. present active infinitive
    2. second-person singular present passive imperative/indicative

Romanian

Etymology

From vulnera +‎ -re.

Noun

vulnerare f (plural vulnerări)

  1. (obsolete) injury
    Synonym: rănire

Declension

Declension of vulnerare
singular plural
indefinite definite indefinite definite
nominative-accusative vulnerare vulnerarea vulnerări vulnerările
genitive-dative vulnerări vulnerării vulnerări vulnerărilor
vocative vulnerare, vulnerareo vulnerărilor

References

  • vulnerare in Academia Română, Micul dicționar academic, ediția a II-a, Bucharest: Univers Enciclopedic, 2010. →ISBN

Spanish

Pronunciation

  • IPA(key): /bulneˈɾaɾe/ [bul.neˈɾa.ɾe]
  • Rhymes: -aɾe
  • Syllabification: vul‧ne‧ra‧re

Verb

vulnerare

  1. first/third-person singular future subjunctive of vulnerar