aținti

Romanian

Etymology

From a- +‎ ținti.

Verb

a aținti (third-person singular present ațintește, past participle ațintit) 4th conjugation

  1. (transitive) to fix (one's aim, sight, eyes, weapon, etc.) on something
  2. (transitive) to aim
  3. (transitive) to rivet
  4. (intransitive, archaic, figuratively) to aspire toward

Conjugation

    conjugation of aținti (fourth conjugation, -esc- infix)
infinitive a aținti
gerund ațintind
past participle ațintit
number singular plural
person 1st person 2nd person 3rd person 1st person 2nd person 3rd person
indicative eu tu el/ea noi voi ei/ele
present ațintesc ațintești ațintește ațintim ațintiți ațintesc
imperfect aținteam aținteai ațintea aținteam aținteați aținteau
simple perfect ațintii ațintiși aținti ațintirăm ațintirăți ațintiră
pluperfect ațintisem ațintiseși ațintise ațintiserăm ațintiserăți ațintiseră
subjunctive eu tu el/ea noi voi ei/ele
present să ațintesc să ațintești să ațintească să ațintim să ațintiți să ațintească
imperative — tu — — voi —
affirmative ațintește ațintiți
negative nu aținti nu ațintiți

Synonyms

This article is issued from Wiktionary. The text is available under Creative Commons Attribution-Share Alike 4.0 unless otherwise noted. Additional terms may apply for the media files.